Inspecția vizuală nu poate detecta defectul cel mai insidios. Detectează însă restul, iar restul e suficient de frecvent ca operațiunea să merite făcută.
Vizibile ca linii fine, uneori doar sub o anumită incidență a luminii.
Cum le cauți: privește suprafața dintr-un unghi razant, cu lumina venind lateral. O fisură reflectă diferit.
Orice fisură în sticlă înseamnă panou refuzat: izolația e compromisă, apa va ajunge la celule.
Se produc la manipulare. Chiar mici, sunt puncte de inițiere pentru fisuri care se propagă cu ciclurile termice.
Zone în care straturile de încapsulare s-au separat de sticlă sau de celule.
Aspect: pete mate, cu aspect lăptos sau de ceață, în interiorul laminatului. Se văd diferit față de restul suprafeței.
E un defect de fabricație care permite umezelii să pătrundă. Panou refuzat.
Zone în care s-a format aer între straturi. Se văd ca umflături sau ca zone cu contur diferit.
Panglicile metalice care leagă celulele între ele trebuie să fie drepte, paralele, centrate pe celule.
Ce cauți: panglici îndoite, deplasate lateral, cu aspect neregulat, sau lipsă pe o porțiune.
Diferite de microfisuri: o crăpătură vizibilă cu ochiul liber traversează celula și e clar identificabilă.
O celulă vizibil mai deschisă sau mai închisă decât restul poate indica o problemă de material sau de proces.
Nuanțe ușoare între celule sunt normale, mai ales la panourile policristaline. O celulă clar diferită, nu.
Colțuri deschise, îmbinări prost strânse, deformări, zgârieturi adânci care expun aluminiul netratat.
Rama e elementul structural, o ramă deformată nu mai preia corect încărcările.
Fixarea: trebuie să fie lipită ferm de folia din spate, fără joc, fără posibilitate de a fi mișcată cu mâna.
O cutie care se mișcă înseamnă că adezivul nu a prins. Va ceda, iar apa va intra.
Capacul închis, cu garnitura la locul ei.
Cablurile ieșind ferm, fără joc la punctul de intrare.
Conectorii intacți, cu capacele de protecție puse.
Zgârieturi adânci, tăieturi, bășici, decolorări.
Folia e bariera împotriva umezelii. O tăietură în ea e un defect de izolație în viitor.
Microfisurile. Sunt crăpături fine în celule, invizibile cu ochiul liber și adesea și cu lupa.
Un panou cu microfisuri arată perfect, produce 97% din nominal, și se degradează în ani.
Singura metodă de detecție e testul de electroluminescență: panoul e alimentat invers, în întuneric, iar o cameră sensibilă la infraroșu apropiat înregistrează emisia. Zonele fisurate apar întunecate.
Necesită echipament și întuneric complet. Nu e practic pentru instalații casnice.
Consecință: prevenirea prin manipulare corectă e singura strategie disponibilă. Vezi cum transporți și depozitezi panouri.
Degradarea indusă de potențial, în stadiu incipient. Vezi ce este degradarea LID și PID.
Rezistența serie crescută, care se vede doar pe curba tensiune–curent. Vezi curba I-V a unui panou.
Când: la livrare, înainte de semnare, la lumină bună.
Cum:
Cât durează: 1–2 minute pe panou. Pentru 20 de panouri, o oră.
Merită? Da. Rata de defecte vizibile la livrare nu e mare, dar un panou refuzat la livrare costă zero, iar unul montat și descoperit peste doi ani costă demontare, remontare și o dispută de garanție.
Dincolo de vizual, măsurarea Voc pe fiecare panou, la livrare, e rapidă și detectează o diodă defectă din fabricație.
Se compară cu eticheta, după corecția de temperatură. Vezi testarea unui panou cu multimetru.
Nu semna de primire fără obiecțiuni.
Fotografiază defectul, eticheta cu numărul de serie și ambalajul.
Notează pe aviz exact ce ai constatat.
Refuză panoul. E singurul moment în care refuzul e simplu.
Un panou cu defect vizibil, acceptat și montat, devine o dispută de garanție în care trebuie să dovedești că defectul exista la livrare.
Vezi cum verifici la livrare.
Microfisurile nu se văd, pentru ele, singura apărare e manipularea corectă. Inspecția vizuală prinde însă delaminarea, fisurile, cutia dezlipită și folia tăiată, toate motive de refuz. O oră la livrare, versus o dispută de garanție peste doi ani.
Oferte de la companii partenere. Conținut promovat, marcat ca atare.