Ce este degradarea LID și PID și cum o previi

Se confundă des din cauza numelor. Primul e o proprietate normală a materialului; al doilea e un defect care se poate preveni prin proiectare.

LID: degradarea indusă de lumină

Ce e: o scădere a puterii care apare în primele ore până la primele săptămâni de expunere la soare, la panourile noi.

De ce: în siliciul cristalin dopat cu bor, prezența oxigenului rezidual din procesul de fabricație duce, sub acțiunea luminii, la formarea unor complexe care captează purtătorii de sarcină. Randamentul scade.

Cât: 1–3% pentru majoritatea panourilor moderne. Mai mult la tehnologiile mai vechi.

Când se oprește: procesul se stabilizează după 100–1.000 de ore de expunere, adică în primele săptămâni.

Ce faci: nimic. E inevitabil, cunoscut și inclus în garanțiile de performanță, de asta garanția din primul an permite o scădere mai mare, tipic 2–2,5%, față de 0,45–0,55% în anii următori.

Ce nu e: nu e un defect, nu e o cauză de reclamație și nu se poate preveni.

Nuanță: panourile cu tehnologii mai noi, care folosesc alte materiale de dopare, au LID mult redus sau neglijabil. E un argument tehnic real în favoarea lor.

Există și o variantă la temperatură ridicată, care apare în primele luni la anumite tehnologii și e, de asemenea, o proprietate cunoscută a materialului.

PID: degradarea indusă de potențial

E cu totul altceva, și e problema care contează.

Ce e: o degradare progresivă, care se acumulează în ani, cauzată de o diferență de potențial mare între celule și rama panoului, legată la pământ.

Mecanismul: sub tensiune și în prezența umidității, ionii (în principal de sodiu, din sticlă) migrează din sticlă și din materialul de încapsulare spre celule. Acolo, se acumulează la suprafață, blochează funcționarea joncțiunii și reduc randamentul.

Cât: de la câteva procente până la 30% sau mai mult în cazurile severe. E singura formă de degradare care poate distruge economic un sistem în 5–8 ani.

Ce favorizează PID

Tensiunea față de pământ. Efectul e proporțional cu ea. Panourile de la capătul negativ al unui string lung, care au potențialul cel mai depărtat de pământ, sunt cele mai afectate.

De asta PID se manifestă inegal: primele panouri dintr-un string sunt vizibil mai degradate decât ultimele.

Umiditatea. Umezeala de la suprafață facilitează migrarea ionilor. Zonele cu umiditate ridicată, ceață frecventă, apropiere de mare, mai expuse.

Temperatura. Accelerează procesul.

Calitatea materialelor. Sticla cu conținut mare de sodiu și materialele de încapsulare cu rezistivitate mică favorizează efectul.

Configurația de pământare a sistemului.

Cum se previne

Panouri rezistente la PID. Majoritatea producătorilor serioși testează pentru asta și declară rezistența în fișa tehnică.

E prima verificare de făcut la alegerea panourilor: caută mențiunea explicită de rezistență la PID și standardul după care s-a testat.

Materiale de încapsulare cu rezistivitate mare, care blochează migrarea ionilor.

Configurație de pământare adecvată. Unele sisteme leagă la pământ polul negativ al string-ului, ceea ce elimină potențialul negativ față de pământ. Nu toate invertoarele o permit, cele fără transformator, de regulă, nu.

Dispozitive de compensare PID. Aplică noaptea o tensiune de polaritate inversă între celule și pământ, care inversează migrarea ionilor și recuperează o parte din degradare.

Sunt integrate în unele invertoare, sau se montează separat. Merită la sisteme mari sau în zone cu umiditate ridicată.

String-uri mai scurte, care reduc tensiunea maximă față de pământ. Soluție de proiectare, cu compromisuri proprii.

Cum se detectează

Din date: o scădere de producție mai rapidă decât degradarea normală, concentrată pe anumite string-uri.

Semnătura caracteristică: primele panouri dintr-un string sunt mai afectate decât ultimele. Dacă un string produce mai puțin și, la măsurare panou cu panou, degradarea scade progresiv de la un capăt la altul, e PID.

Termografic: panourile afectate au un tipar termic caracteristic, cu celule mai calde spre marginile panoului.

Prin electroluminescență: metoda cea mai clară, dar cere echipament specializat și se face noaptea.

Reversibilitatea

Spre deosebire de alte forme de degradare, PID e parțial reversibil.

Aplicarea unei tensiuni de polaritate inversă, timp de zile sau săptămâni, poate recupera o parte semnificativă din pierdere, uneori peste jumătate.

De asta dispozitivele de compensare au sens și după apariția problemei, nu doar preventiv.

Recuperarea nu e completă și nu e garantată. Depinde de cât de avansată e degradarea.

Ce ceri în ofertă

• confirmarea în scris că panourile sunt testate ca rezistente la PID, cu standardul menționat,
• fișa tehnică, unde apare mențiunea,
• la sisteme mari sau în zone umede: dacă invertorul are funcție de compensare PID.

E o verificare de un minut, care elimină singurul mecanism de degradare care poate distruge un sistem în opt ani.

LID e o pierdere de 1–3% în primele săptămâni, inevitabilă și inclusă în garanție, nu e un defect. PID e o degradare progresivă care poate ajunge la 30%, se recunoaște după faptul că afectează inegal panourile dintr-un string, și se previne alegând panouri testate ca rezistente. Cere confirmarea în scris.

Oferte de la companii partenere. Conținut promovat, marcat ca atare.

Continuă cu