De ce amortizarea din oferte e aproape întotdeauna optimistă
Aproape orice ofertă conține o cifră de amortizare. Aproape întotdeauna e mai mică decât ce vei trăi. Nu neapărat din rea-credință: fiecare ipoteză aleasă optimist pare rezonabilă separat, dar înmulțite dau un rezultat cu ani întregi mai bun.
Iată cele cinci, în ordinea impactului.
1. Autoconsumul presupus
Cea mai mare distorsiune, de departe.
Multe oferte presupun 50–70% autoconsum. Realitatea pentru o casă din România, fără baterie și fără schimbări de obicei, e 25–40%.
De ce contează atât: un kWh autoconsumat valorează prețul întreg de la furnizor, în jur de 1,3 lei. Un kWh injectat valorează o fracțiune. Trecerea de la 30% la 60% în ipoteze poate scurta amortizarea calculată cu doi ani, fără ca nimic real să se schimbe.
Cum verifici: cere explicit ce autoconsum s-a presupus și cum s-a ajuns la cifră. Explicația completă e în ce înseamnă autoconsum.
2. Prețul la care se evaluează surplusul
A doua distorsiune ca mărime. Unele calcule evaluează energia injectată la prețul de cumpărare, ca și cum fiecare kWh dat rețelei ar anula unul luat.
În realitate surplusul se valorifică la un preț legat de piață, iar piața plătește cel mai puțin exact în orele în care produc toate sistemele fotovoltaice simultan.
Cum verifici: întreabă la ce preț pe kWh s-a evaluat energia injectată. Dacă e egal cu prețul de cumpărare, calculul e greșit din construcție.
3. Degradarea panourilor
Multe calcule folosesc producția din primul an, înmulțită cu 25.
Panourile pierd în jur de 0,5% pe an. În anul 25, sistemul produce circa 88% din ce producea la început. Pe toată durata, pierderea cumulată e de aproximativ 6% din energia totală.
Nu e enorm, dar e real și se adaugă peste celelalte.
4. Mentenanța
Rareori apare în calcul. Realist, un sistem rezidențial cere 200–500 lei pe an: curățare ocazională, inspecție, verificări electrice periodice.
Pe 25 de ani înseamnă 5.000–12.500 lei, adică o parte semnificativă din investiția inițială.
5. Înlocuirea invertorului
Aproape niciodată inclusă. Un invertor ține 10–15 ani; panourile, 25–30. Vei cumpăra cel puțin unul nou în viața sistemului.
Pentru un sistem de 5 kWp, înseamnă 4.000–7.000 lei undeva în jurul anului 12.
Ce înseamnă toate cinci împreună
Un exemplu concret, sistem de 5 kWp la 24.000 lei în București:
| Ipoteză | Varianta optimistă | Varianta realistă |
|---|---|---|
| Autoconsum | 60% | 30% |
| Preț surplus | 1,30 lei | 0,50 lei |
| Degradare | ignorată | 0,5% pe an |
| Mentenanță | 0 lei | 250 lei/an |
| Invertor nou | ignorat | 5.000 lei în anul 12 |
| Amortizare | circa 4 ani | circa 7 ani |
Aceleași panouri, același oraș, aceeași investiție. Diferența de trei ani vine exclusiv din ipoteze.
Cum obții o cifră onestă
- Rulează simularea orară: calculează autoconsumul în loc să-l presupună, plimbând producția peste consum oră cu oră.
- Cere ofertantului aceleași cinci ipoteze, în scris.
- Adaugă manual mentenanța și invertorul, dacă lipsesc.
- Compară cu LCOE-ul, care e o măsură mai stabilă decât amortizarea: îți spune cât te costă propriul kWh, indiferent de prețul rețelei.
Cere cele cinci ipoteze în scris. Dacă autoconsumul presupus trece de 50% pentru o casă fără baterie, sau dacă surplusul e evaluat la prețul de cumpărare, restul calculului nu mai contează.
Parteneri
Toți parteneriiOferte de la companii partenere. Conținut promovat, marcat ca atare.